Vintage afectiv...

„Adesea oamenii uită că una din componentele dragostei este voinţa de a iubi”

Uneori răscolind în cuferele vechi ale existenţei printre experienţele prăfuite, comportamente de mult date uitării, atitudini demodate şi idei abandonate poţi avea surpriza redescoperirilor de tip vintage....puse într-o altă formă, dar cu efecte mult mai mari decât cele ce vor fi produs odinioară.
De ceva vreme mă gândesc „să scot” din propriul cufăr o „geacă” de piele, pe care am preţuit-o enorm la un anumit moment dat, fără de care nu îmi puteam imagina că voi fi supravieţuit pentru că găseam soluţii de a o purta aproape tot timpul, cu plusul acela de originalitate şi admiraţie din partea celorlalţi, dar poate cel mai important cu încrederea şi siguranţa pe care mi-o oferea...până într-o zi când geaca a suferit un accident şi de la fericire la deznădejde a fost doar un pas şi am considerat-o uzată şi total nefolositore....şi am aruncat-o în cufăr undeva cât mai departe ca să nu trebuiască să existe tentaţia de a o mai folosi vreodată. Furioasă, dezamăgită, frustrată am uitat toate momentele minunate pe care mi le oferise, toate ţinutele pe care mi le întregise şi le făcuse să strălucească ofirindu-mi mentalitatea de învingător.....Şi ani la rândul de câte ori redescopeream geacă îmi reactualizam doar momentul acela....ridicol...în care preocuparea mea era să fiu demnă şi să nu par afectată, păsându-mi prea mult de ce se întâmplă în jur şi ignorând total faptul că geaca ar fi putut fi „reparată”....
Iată-mă deci după îndelugi frământări având curajul de a reanaliza posibilitatea refolosirii gegii.... şi am deschis cufărul aruncându-mă cu multă energie în căutarea ei, încercând sentimente de teamă şi timiditate, de nerăbdare şi în acelaşi timp de anxietate...şi o mie de întrebări mi se derulau în minte...dacă geaca nu va putea fi recondiţionată, dacă geaca nu mai există, dacă geaca.....am găsit-o am scuturat-o, am îmbrăcat-o şi m-am aşezat de grabă în faţa oglinzii şi aştept, virez stânga, apoi dreapta, mă ridic pe vârfuri...hmmm încă îmi place şi mă gândesc cum să o repar pentru că dincolo de faptul că este descusută a pierdut mult din strălucire.....merită să o recondiţionez? Un prim calcul costuri-beneficii mă pune în dificultate pentru că este clar riscul de a consuma mai mult decât primesc şi totuşi....decizii decizii....îmi place geaca sau nu îmi mai place? Aş mai pute-o purta ever ştiind că odată m-a „dezămăgit”? Să pierd timpul alergând la croitor, vopsitor, croitorii, vopsitorii pentru a mă convinge că după ce o voi fi recondiţionat va fi ca altă dată? Sau pur şi simplu „să o reaşez la locul ei acolo undeva şi din când în când să remomerez nostalgia momentelor de strălucire, de glamour? Mă voi putea readapta „vestimentar” la ea? Şi dacă iarăşi într-o zi mă va dezamăgii? Deşi am multe întrebări, cred că decizia am luat-o de mult şi indiferent de costuri, implicaţii, complicaţii, rezultate mă voi strădui să o refac „ca nouă” pentru că din momentul în care a fost readusă în aria mea de interese „geaca” m-a surprins....prin faptul că m-a făcut să acţionez aşa cum nu mă aşteptam cu curaj, încredere şi dorinţă, so very important....dorinţa de a mă bucura de lucruri care altă dată mă făceau să vibrez puternic....Ştiu că nu voi putea avea succes decât dacă voi avea suficientă răbdare să încerc „locuri” de reparat, pentru a strânge cât mai multe informaţii despre procedeele de recondiţionare, iar instinctul mă va conduce către locul cel mai potrivit pentru asta....Deşi un lucru atât de simplu, devine complicat pentru că îmi doresc tot ceea ce este mai bun pentru „geaca” aceea, iar faptul că m-am hotărât să încerc deja mă face fericită şi dacă nu o să fie din prima aşa cum mi-o doresc, poate o să fie din a doua şi dacă n-o să fie din a doua tot o să fie, trebuie doar să am răbdare pentru că ştiu ce vreau.....îmi vreau „geaca” de altă dată back....
Bucureşti, 11 martie 2010