:) isnt it funny? :)

Altfel de scrieri...

„Săptămâna chioară este săptămâna când îngerul păzitor al bărbatului se află în concediu” (Vasile Ghica).

Să mă trezesc sau nu? Aş mai lenevi...încă puţin şi încă puţin m-aş mai lăsa un pic cufundată în plăcerea descoperirii unei alte dimeneţi de luni, pe care mi-aş dori să o pot experimenta cât mai des...o zi în care nu trebuie să mă trezesc să plec la serviciu, o zi pentru care pregătesc multeeeeee surprize, o zi specială ca orice primă zi de concediu....mmmmmmmm....şi totuşi decid să mă ridic, verific telefonul pe care încă de cu seară l’am setat pe silenţios, sigur am deja un apel ratat de la un coleg pe care nu mă voi deranja să îl sun back şi toate astea pentru că sunt în prima zi de concediu. Hmm un pic buimacă îmi dau seama că este abia, ora 9 şi un pic, nu e nimic dorm de mult deci nu „mă iau din atât”, nimic nu poate strica această zi pe care eu o imagine ca perfectă. Resetez telefonul pe sonor normal şi sigur îmi iau cafeaua cu mult lapte si mă reîntorc în pat doar pentru a îmi verifica poşta electronică.
Sunt luată cu asalt de multă lume care mă felicită de succesul examenulu de doctorat, răspund unor mailuri, trimit fotografii şi brusc telefonul mobil începe să sune...hmm un alt coleg cu care nu am chef să vorbesc....nu mă iau din atât şi continuu să savurez cafeaua....Fix ora 10. Din nou acelaşi telefon, de data aceasta un număr privat, cu acelaşi „Alooo” inconfundabil pe seama căruia unii din prieteni se amuză, răspund...La capătul celălalt al firului este vocea pe care o aştept, cea a unui prieten, pe care mă bucur să îl descopăr în ultima perioadă şi de la care nu mă pot aştepta să răspundă firesc şi normal, ci producător de confuzie, mă sună să îmi comunice o informaţie de serviciu, deşi sunt aproape convinsă că motivul nu este deloc acesta  mai ales că discuţia pe această temă este foarte scurtă şi trecem la analiza unor situaţii din weekendul trecut...După ceva minute de conversaţie este nevoit să închidă dar îi ofer posibilitatea de a mă suna mai târziu...Continuu să port conversaţii şi să stabilesc întâlniri pentru ziua de mâine,,,se pare că azi toată lumea este ocupată...şi după ce reuşesc să îmi atribui o faţă aproape umană mă apuc să vorbesc cu prietena mea la telefon, ca să încercăm să despridem înţelesuri cu şi despre un anumit tânăr misterios ce nu se lasă descoperit....sigur....a zis nu a zis a făcut nu a făcut...de ce nu zice şi de ce nu face....terminăm conversaţia într-o notă de amuzament....se făcuse deja ora 12. Încep conversaţia pe internet cu un alt bun prieten căruia mă confesez cu privire la ultimele preocupări desigur intelectuale  sau nici eu nu sunt sigură...
Când din nou telefonul mă deranjează, dar este deranjul plăcut pentru că la capătul celălalt al firului este un partener de conversaţie plăcut, funny, care aisgură elementele unui dialog şi nu acelea ale unui monolog şi în plus mă sună doar să mă întrebe ce mai fac, drăguţ hu? Şi rar lately, aproape nimeni nu te mai sună să vadă ce faci....
Continuu să mă afund în conversaţiile pe net şi să redescopăr prieteni vechi despre care nu mai ştiu de mult....şi un vechi şi special priten al meu, cu care împărtăşeam emoţia melodiilor la karaoke, care urla cu mine cu demenţă pe melodii ca vivo per lei sau hero, un prieten al meu dintr-unul din cele mai frumoase locuri din ţară care desigur se bucura pentru reuşita mea. Bucuria discuţiei cu el este uşor zguduită de o confesiune cu privire la un comportament pe care l-a dezvoltat mai deunăzi şi pe care îmi doresc din tot sufletul să reuşească să îl depăşească pentru că poate şi pentru că e special şi pentru că merită. Sper că o să îşi amintească că am încredere în el....
Din aproape în aproape orele trec şi eu continuu să fiu prinsă în mrejele internetului, cu două întâlniri stabilite pentru mâine....şi cu multe alte promisiuni din partea mea ca mă voi urni să fac ceva...Nici pe net nu pot conversa aşa cum mi-aş dori căci prietenii mei au lucruri mai bune de făcut...so îmi aduc aminte că am promis o tipologie, tipologia bărbaţilor, asta în urma unei discuţii pe care am avut-o în weekend....şi tot încerc să stabilesc un criteriu, iar acesta va fi modul în care se raportează la femei:
1. Bărbaţii „delfin” – sunt bărbaţii foarte inteligenţi şi rafinaţi, atenţi la nevoile femeilor, pe care încearcă să le seducă tocmai prin apelul la informaţiile pe care le deţin şi cu care devin fascinanţi. Buni ascultători, extrem de posesivi, au intensitate a privirii. Asemeni delfinilor exprimă, dar sunetele lor nu pot fi descifrate. Şi deşi prin gesturi şi privire poţi înţelege mult mai mult decât prin sunete, totuşi creează nota de nesiguranţă.
2. Bărbaţii „câine” – sunt bărbaţii aparent sociali, în vervă, dominaţi de nevoia de a avea atenţie, care însă sunt extrem de sensibili şi uşor de lezat. Sunt bărbaţii care sar la atac fără a muşca neapărat şi pentru care jocul este cea mai importantă activitate. Le place să se joace fără miză neapărat, le place să se joace de dragul jocului şi de aici produc multă confuzie. Sunt bărbaţii care apreciază în mod deosebit jucăria/jocul mai ale după ce le pierd.
3. Bărbaţii „leu” – sunt bărbaţii care nu pierd timpul. Se aruncă în luptă cu multă siguranţă pentru că şi dacă ratează acum cu siguranţă că a doua oară nu se va mai întâmpla....Nu rămân „flămânzi”.