Oamenii obişnuiesc să mă facă foarte curioasă. Mai mereu m-am întrebat oare ce visează?! Îmi place la nebunie să mă uit la persoanele dragi mie (în special cele de sex masculin), în momentul de relaxare maximă. 1000 de gânduri îmi traverseză mintea....Oare ce visează?! Sunt extrem de dulci, în momentul în care deschid ochii şi amalgamul de trăiri îi învăluie: surprindere, jenă, plăcere, uimire. Mi-aş dori să fiu un înger şi pentru câteva clipe să fiu acolo în vis....doar ca observator. Evident că următoarea întrebare firească este de ce atâta interes pentru vise....Pentru că din punctul meu de vedere acestea reprezintă partea cea mai intimă şi cea mai lipsită de bariere şi măşti a unui individ, iar mie ca şi oricărei alte persoane îmi place să mă joc, să descopăr, să îmi las imaginaţia creatoare încătuşată de raţiune pentru a putea construi „înţelesuri”. Satisfacţia este cu atât mai mare cu cât dezveleşti necunoscutul de numeroasele lui pături şi te apropii de ceea ce pare uşor, luminos, luminat şi luminescent....
De unde curiozitatea mea pentru vise? Să ne gândim la tumultul viselor în special atunci când sunt traversate perioade ale existenţei. Să luăm un singur exemplu: în momentul în care suntem îndragostiţi...În afară de faptul că în fiecare seară vom visa persoana de care începem să ne legăm, deja ne este greu să facem distincţia clară între vis şi realitate. Visele capătă o aşa intensitate a realului încât ne vine greu să percepem corect, mai ales că starea de „beţie a dragostei” ne face să fim mai puţin atenţi la ceea ce se întâmplă în jur.
Putem înţelege astfel de ce consider că visul este un cirteriu pentru operaţionalizarea conceptului de dragoste, îndrăgostire, îndrăgostit...Modul în care pe tot parcursul unei relaţii visele capătă noi şi noi valenţe este relevant pentru dinamica „legăturii”.
Aşadar după perioada în care visezi frumos şi în general de bine persoana de care eşti pe cale să te îndrăgosteşti urmează ceea ce am putea numi „ieşirea în decor”, adică visele urmează traiectoria negativă în care nici mai mult nici mai puţin persoanei dragi i se întâmplă lucruri dintre cele mai neplăcute, culminând cu o eventuală înmormântare din care te vei trezi asudat şi te vei arunca pe telefon pentru a verifica daca la capătul celălalt al firului totul este....în regulă şi nu cumva a fost un semn premonitoriu. Dar visele nu sunt decât expresii ale propriilor noastre preocupări, sau cel puţin aşa spune teoria....Dar dacă eu vreau să consider altfel?! Pentru că visul de mai sus exprimă în mod clar că legătura între cel care visează şi subiectul visului s-a produs şi este mai mult decât o legătură este o definitivare a relaţiei. Cu alte cuvinte „ne-am ars s-a produs legătura” (pentur cei care se tem de tentaculele relaţiilor în general), am investit şi vrem să ne bucurăm din plin de beneficii...
Încet, încet visele încep să scadă în intensitate şi complexitate şi deşi continuăm să visăm „lucruri” legate de persoana iubită, ele pierd din strălucire şi intensitate. Este daca vreţi stadiul sau treapta a II a relaţiei. Un psiholog (numele lui îmi scapă în momentul de faţă) vorbea despre fazele prin care un grup trece în formarea lui...Prima etapă este etapa de conflicte, de izbucniri, de reacţii....La fel se întâmplă şi cu relaţiile şi visele, prima etapă a relaţiei este caracterizată de efervescenţă la nivelul viselor. Poate de aceea multe relaţii se sting după această fază pentru că unele persoane doresc multă adrenalină, sau sunt îndrăgostite de conceptul de îndrăgostire...
A doua etapă în formarea grupului este caracterizată de uniformizare, de linişte. La fel se întâmplă spuneam puţin mai devreme şi cu propriile vise. Nu aici aş dori eu să fiu prezentă în vis, aici totul pare uşor gri, este lipsit de culoarea tumultului trăirilor. E clar că nu acestea sunt visele care dau naştere unor scenarii demne de Oscaruri, fără efort şi fără costuri aşa cum sunt cele ale primei decade. Un motiv în plus să îmi doresc a fi prezentă în acţiunea primei perioade, asemenei unui student la regie-scenografie al viselor apropiaţilor. Spun student pentru că vreau să rămân în acelaşi stadiu de privitor în piesele totale ale dragilor mei. Altfel sunt convinsă că ar fi foarte greu dacă nu imposibil să stau deoparte mai ales dacă rolul principal feminin m-ar avea în distribuţie....(mă întreb câţi sunt cei care „visează la mine, cu mine, despre mine”, dacă sunt?)....
Mi-aş dori să pot trece la etapa următoare în dinamica relaţiei, încă ceva mă opreşte şi mă face să mai zăbovesc încă preţ de câteva rânduri aici, la primul stadiu...Am sentimentul că fără această perioadă am fi mult mai săraci, mai fayi şi mai lipsiţi de strălucire sufletească. Nu am cunoaşte pe deplin înţelesul şi sensul adevărat al trăriri avute în discuţie. V-aţi gândit vreodată ce dă lumină faciesului uman, în strânsă corelaţie pozitivă cu strălucirea sufletească? OCHII. În stare de veghe ochii sunt cei care ne luminează, iar în stare de somn ochii sunt lampadarele întunericului din abisurile inconştientului....Iată un motiv în plus să fiu fascinată de oamenii care dorm, globii oculari se mişcă în timpul somnului iar eu îmi pun întrebări....
VA URMA
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu