Când analiza relaţiilor sentimentale este una emoţională…

Traversez o perioadă în care reuşesc să baleiez în şevaletul stărilor emoţionale cu o repeziciune ameţitoare…aşa cum cred că nu am mai făcut de mult. Întotdeauna mi s-a reproşat că sunt „prea raţională” şi că nu las nimic neinventariat, totul trece prin filtru...în realitate e modalitatea mea de autoprotecţie pentru a nu fi dezamăgită...cu atât mai mult cu cât vorbim de raţionalizările propriilor mele sentimente....
Şi de ce este rău să încerc să înţeleg dacă mă poziţionez corect, chiar şi atunci când atracţia faţă de persoana în raport cu care fac analiza este una extrem de puternică? Cum aş putea să acţionez emoţional fără să am toate datele problemei? Poate pentru că am un mare talent de a mă implica foarte tare în tot ceea ce fac şi atunci riscul de a ieşi şifonat creşte exponenţial....Şi cum cel mai bine mă exprim în scris, pentru că nu trebuie să privesc fix persoana către care ar trebui să transmit, mă gândeam că poate şi analiza situaţiilor mele ar putea fi mai obiectivă astfel....
Multitudinea stărilor pe care resimt este urmare a faptului că fac un experiment, eu cu mine despre mine, ca în amintiri din copilărie şi povestitor şi personaj. Am decis să acţionez instinctual fără foarte multe raţionalizări să vedem ce rezultate obţinem  Sunt uimită de unul din rezultatele pozitive şi anume acela de a avea iniţiativă. Nu am crezut vreodată că voi face invitaţii la cafea cu atâta degajare...Nu am nici un stres, pur şi simplu, îmi doresc asta şi o fac. Sigur ploaia de stări pe care o traversez momentan este urmare a raţionalizărilor pe care încă le fac involuntar...astfel că mă bucur că reuşesc să am o atitudine deschisă, dar mă neliniştesc că descopăr comportamente care mă deranjează pentru că le dau anumite semnificaţii...Sunt degajată şi nu resimt stări de disconfort în dialog, nu roşesc, nu mă bâlbăi, dar mă anxietez ori de câte ori mi se fac destăinuiri de genul „ce faină îi nu ştiu care tipă” sau „să luăm numărul de telefon de cealaltă tipă”....ca avantaj al acestui experiment este absenţa expectaţională...merg pe premisa ce este scris să se întâmple se va întâmpla şi totuşi dezavantajul este că nu reacţionez atunci când simt că ceva nu este în regulă...Şi pentru că este momentul de analiză mă gândesc că asta mă deranjează dacă mă gândesc pentru că reprezentarea mea socială asupra acestor comportamente este una negativă....mă deranjează şi pentru că întotdeauna am fost atentă la ce simt cei din jurul meu şi mi-a plăcut să le creez confortul psihologic şi atunci pretind acelaşi lucru  Dar următoarea etapă a experimentului meu este de a acţiona absolut la fel...sunt sigură că şi eu „pot cădea în admiraţie” faţă de tot felul de persoane de sex masculin şi pot să şi verbalizez asta şi chiar cred că pot cere şi numere de telefon. Dacă raţiunea ar fi fost cea care m-ar fi guvernat în această explorare sentimentală încheiam de mult capitolul, dar cum emoţia este cea pe care o las a se instala mă gândesc să procedez la fel şi apoi voi mai face o analiză în scris 
Bucureşti, 26 martie 2010