"Muzica este vibraţia iubirii pe înţelesul fiecărei inimi” – I.Gury Pascu
Astăzi am desfăcut o cutie cu bomboane fine, cu un ambalaj special, serie limitată, care numără numai 10 bomboane, iar fineţea este dată de unicitatea ficărei bomboane, cu savori diferite, cu forme diferite, şi chiar culori diferite. Şi dacă la prima bomboană m-am aruncat, deja de la a doua am stat să mă gândesc pe care să o aleg, în special pentru că ştiam că este o experienţă unică, iar regretul unei experienţe unice, care ar putea să îmi placă foarte tare, dar care nu are posibilitatea de a se repeta mă încurca...De fapt de ce mă tem? Şi de fapt ce mă încurcă....Închid ochii şi mă las pur şi simplu desfătată de senzaţii dulci, fără să mă mai gândesc că poate fi ultima dată când savurez acea combinaţie şi încerc să mă comut către ceea ce mi-a sugerat un prieten, adică a fi sinceră în înţelegerea propriilor mele dorinţe....încerc să ascult diapazonul pentru a putea da tonul corect (întotdeauna corect...).
Cel mai evident este că nu îmi place să iau decizii şi să îmi asum riscuri pentru situaţii pe care nu le pot controla... ce înseamnă control? Hmm e asa de greu, control înseamnă atunci când reuşeşti să parcurgi note din ce în ce mai înalte fără a falsa....şi să ştii exact unde să te opreşti pentru a nu cădea în ridicol. Este deci o relaţie între două elemente, posesor şi voce...iar relaţia poate fi bidirecţională de la posesor către voce şi invers de la voce către cel care o posedă. Şi într-un caz şi în celălalt succesul înseamnă armonie, lipsă de stridenţă, uniform, legat.
Făcând analiza relaţiei din perspectiva posesor către voce, controlul pare foarte clar evidenţiat, vom merge până unde ştim că putem atinge nota cea mai înaltă fără a ne fi greu, fără a suferi, fără a produce dezechilibre....cântăreţul se va opri poate fără a îşi imagina că făcând apel la puţină durere, la puţină neîncredere, la teamă şi nu în cele din urmă la curaj, ar putea ajunge la rezultate deosebite în relaţia cu vocea, ar putea cunoaşte fericirea şi împlinirea totală....
Analizată din perspectiva relaţiei voce-posesor, armonia este mai dificil de obţinut, pentru că modul în care vocea exercită controlul este unul destul de incomod şi producător de anxietate, pentru că uneori ori cât de mult s-ar strădui vocea pare să nu se lase impresionată de eforturi şi să nu cedeze, astfel încât apare asa numita „laringită” – refuzul de acţiune al vocii, refuzul că a fost suprasolicitată, sau neluată în seamă, refuzul unui control exacerbat, refuzul că a fost „grăbită” să cunoască anumite note destul de dificil de atins din prima încercare. Astfel că, deşi în general acţionează cu extrem de multă timiditate, lăsându-se controlată total, vocea poate avea uneori momentele ei de exercitare a controlului.
În general îmi place să mă las poziţionată în ipostaza posesorului, care îşi dirijează vocea şi care are grijă să acţioneze suficient de mult cât să nu deranjeze şi suficient de puţin cât să nu ajungă la rezultate deosebite în special pe un anumit segment de arii-opere. Se întâmplă însă, ca uneori să mă situez de partea cealaltă în special în arii vibrante emoţional si atunci să mă tem de finalitate şi să mă opresc...sau....
Cred că am falsat de puţine ori în viaţă, sau poate că am falsat de puţine ori dar semnificativ, astfel încât să îmi fie teamă să pregătesc vocea să devină una de soprană. Am lăsat-o să reprezinte doar o voce bună a corului, cu o tehnică foarte bine însuşită cu mult efort, dar fără sclipirea talentului acela....nativ.
Acum sigur îmi sună în cap aproape obsesiv, cum o să fie peste zece ani? Va dezvolta posesorul modalităţi de control asupra unei voci cu posibilităţi de utilizare în roluri variate indiferent de dificultatea lor, căpătând strălucire şi consistenţă şi maturitate şi valoare sau va deveni vocea din ce în ce mai controlată astfel încât va fi ajuns aşa de comună încât nici măcar corul să nu se poată folosi de ea....O să continuu să explorez folosind controlul în mânuirea cu succes a tehnicilor vocale, lăsându-mi însă din ce în ce mai necontrale trasmisiile emoţionale ale vibraţiilor vocale....Vrei să încerci o bomboană, pentru că deşi puţine, rare, speciale sunt din ce în ce mai dispusă să le împart, sper numai să...o să mă opresc din a raţiona şi a găsi sensuri şi explicaţii şi justificări, de măine îmi propun să mă las condusă pe portativ...
Bucureşti, 20 ianuarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu