Avantaje si dezavantaje....

„Avantajul sau iluzia prietenului: are în mine, eu în el, iluzia propriilor speranţe.”

Uneori simţi că toate eforturile pe care le faci pentru a pune cap la cap puzzeluri sociale în căutarea imaginii de pe cutia jocului, la care ar trebui să ajungi sunt inutile....doar pentru că nu reuşeşti să găseşti din prima, soluţia potrivită şi îţi vine să renunţi...
Alteori gândesc la avantajele pe care de-a lungul timpului mi le-a adus construcţia puzzelului- bucuria descoperirilor împreună, ajutorul, suportul, empatia, dezamăgirea, capacitatea de a experimenta stări de la iubire la deznădejde şi de la pasiune la dezgust, iar toate astea au contribuit la construcţia unei mari bucăţi a puzzelului meu existenţial. Şi atunci balanţa deciziilor vine să mă pună în dificultate: să continuu puzzelul social făcând apel la cât mai puţini parteneri de joc sau să mă las purtată în mrejele sociale şi să dau frâu liber parteneriatelor?...Avantaje şi dezavantaje...
Greu de ales...uneori în însăşi încercarea-mi creativă de construcţie a propriului meu puzzel, constat că modelele după care trebuie să ma construiesc se schimbă...NU mai semăn aproape deloc cu ceea ce eram, am pierdut din strălucirea inocentă a descoperirii, dar am câştigat în maturitatea înţelegerilor neînţelesurilor....am pierdut din tristeţea şi din exprimarea emoţionalităţii reale (îmi aduc aminte că şi când plângeam era o trăire atât de intensă de îmi imaginam că e ultimul lucru pe care îl voi mai putea face ever), dar am câştigat în puterea de a decide să trăiesc o anumită existenţă....am rătăcit şi recunosc cu mult regret din inconştienţa încercărilor, din curajul escaladărilor relaţionale, din pasiunea de a trăi momentul, din dorinţa de „a face” indiferent de consecinţe, dar am câştigat blazarea acomodării la cotidian, acceptarea fără dificultate a unei realităţi deloc perfecte, indiferenţa către construcţiile propriului viitor şi mai ales asumarea umanului efemer....Avantaje şi dezavantaje a ceea ce devenim....Şi cu toate astea pe zi ce trece înţeleg că voi deveni în fiecare perioadă şi puzzelul va fi din ce în ce mai dificil de redat, iar asta îmi întăreşte convingerea că partenerii sociali constanţi sunt enorm de importanţi pentru că prin ei îţi poţi păstra existenţa mai puţin alterată...Suprapunerile hărţilor personale ale fiecăruia vor ajuta la reconstrucţia finală a jocului. Şi tot aşa fiecare dintre noi vor de veni pe rând jucători în construcţia puzzelului personal al celorlalţi parteneri de joc....
So complicated...greu de spus ce ar fi mai avantajos şi ce ar fi mai puţin avantajos, iar baleierea între alegerile pieselor complică şi mai mult procesul ludic în sine...Iar ceea ce poate părea la un anumit moment dat un avantaj se poate transforma foarte repede într-un dezavantaj.....avantajul raţionalului poate deveni cu uşurinţă un dezavantaj afectiv, pentru că raţionalizarea excesivă a unor existenţe cu rezenonanţă afectivă este fără doar şi poate un mare dezavantaj, nu poţi să raţionezi simţirea căci cu siguranţă ea va deveni gândire...şi aş mai putea expune o serie de alte astfel de conceptualizări....
Avantajul partenerilor sociali poate deveni un dezavantaj apriori din perspectiva parteneriatelor afective...pentru că inevitabil la un moment regulile jocului vor putea părea inutile sau vor apărea ca bariere către alte abisuri relaţionale îngrădindu-ne cunoaşterea a ceea ce ar fi fost dacă....
Mă voi fi decis că voi alege să continuu puzzelul indiferent de dificultăţile pe care le voi întâmpina doar în căutarea desăvârşirii sau a ceea ce eu numesc uneori în căutarea fericirii...
Bucureşti, 21 noiembrie 2009